Cu aproape trei mii de ani în urmă, un om a găsit o piatră neagră care atrăgea fierul. Nu știa de ce. Nu avea cuvântul „magnet”, nu știa de atomi, de câmpuri sau de electricitate. Știa doar că piatra aceea se comportă altfel decât toate celelalte, și asta a fost de ajuns ca să pornească una dintre cele mai lungi povești ale omenirii.
În articolul acesta facem o plimbare prin istorie: de la legenda ciobanului cu sandale lipite de stâncă, la busola chinezilor, la medicul reginei Elisabeta care a testat dacă usturoiul strică magneții, la un vienez care a umplut saloanele Parisului și până la aparatul de RMN din spitalul de lângă tine. Este o poveste despre curiozitate, despre promisiuni prea mari și despre felul în care știința separă ce funcționează de ce doar sună bine.
Legenda ciobanului Magnes
Una dintre cele mai vechi povești despre magneți o găsim la Pliniu cel Bătrân, un scriitor roman din secolul I. El povestește despre un cioban pe nume Magnes, care își păștea oile pe un munte. Cuiele de fier din sandalele lui și vârful de fier al toiagului s-au lipit dintr-odată de stâncă. Stânca era din magnetit, un mineral natural care atrage fierul.
Povestea este probabil o legendă. Cuvântul „magnet” vine mai degrabă de la Magnesia, o regiune din Grecia antică, și de la un oraș cu același nume din Asia Mică, unde se găsea magnetit din belșug. Oricare ar fi adevărul, numele a rămas și îl folosim și azi, în aproape toate limbile Europei.
Piatra care „are suflet”
Filozoful grec Thales din Milet, care a trăit cam în anul 600 înainte de Hristos, a fost printre primii care au scris despre magnetit. Pentru el, faptul că piatra mișcă fierul fără să-l atingă însemna că piatra are un fel de suflet. Ni se pare naiv azi, dar gândește-te: era singurul lucru din lumea lui care mișca alt lucru de la distanță, fără nicio legătură vizibilă.
Chinezii și lingura care arată sudul
În China antică, magnetitul a avut un alt destin. Cu peste două mii de ani în urmă, chinezii sculptau din el o lingură care, așezată pe o placă netedă de bronz, se rotea și se oprea mereu cu coada spre sud. Nu o foloseau pentru călătorii, ci pentru ghicit și pentru a orienta casele și mormintele după regulile lor tradiționale.
Abia mai târziu, cam în secolul al XI-lea, savantul chinez Shen Kuo descrie un ac magnetizat folosit pentru orientare. De aici până la busola marinarilor nu a mai fost mult. Busola a schimbat lumea: fără ea, marile călătorii pe ocean din secolele următoare ar fi fost aproape imposibile.
Magneții în listele de remedii
Din Antichitate până în Evul Mediu, magnetitul apare în multe liste de remedii, alături de plante, minerale și tot felul de amestecuri. Autorii vremii credeau că o piatră care poate „trage” fierul poate trage și alte lucruri: dureri, otrăvuri, chiar și gânduri rele. Se purta ca amuletă, se pisa și se amesteca în unguente.
În secolul al XVI-lea, medicul elvețian Paracelsus credea că magneții pot atrage bolile din corp, la fel cum atrag fierul. Avea idei curajoase pentru vremea lui, dintre care unele s-au dovedit valoroase, dar despre magneți ideile lui se bazau pe asemănare, nu pe experiment.
Merită să ne oprim aici o clipă. Felul de gândire „dacă piatra atrage fierul, atunci atrage și boala” este firesc pentru mintea omenească. Ne place să vedem legături. Doar că o legătură care pare logică nu este întotdeauna și una adevărată. Ca să afli, trebuie să încerci.
William Gilbert, omul care a încercat
În anul 1600, William Gilbert, medicul reginei Elisabeta I a Angliei, publică o carte care schimbă totul: „Despre magnet”. Gilbert nu se mulțumește să repete ce scriseseră alții. Face experimente.
Una dintre credințele vremii spunea că usturoiul strică puterea magneților. Marinarii erau sfătuiți să nu mănânce usturoi lângă busolă. Gilbert a încercat: a frecat magneți cu usturoi, i-a lăsat în usturoi și i-a testat apoi. Magneții atrăgeau fierul la fel de bine. Credința era falsă.
Cea mai mare descoperire a lui Gilbert a fost alta: Pământul însuși este un magnet uriaș. De aceea acul busolei arată mereu spre nord. A demonstrat-o cu o sferă mică de magnetit, pe care a numit-o „pământul mic”, și a arătat că un ac magnetic se comportă pe ea exact ca o busolă pe Pământ.
Gilbert este considerat de mulți unul dintre părinții metodei științifice: nu crezi ceva doar pentru că așa scrie într-o carte veche, ci verifici.
Mesmer și saloanele Parisului
Peste aproape două sute de ani, în anii 1770, un medic vienez pe nume Franz Anton Mesmer ajunge la Paris cu o teorie nouă. Spunea că în corpul oamenilor curge un fluid invizibil, pe care l-a numit „magnetism animal”, și că el îl poate echilibra cu magneți și, mai târziu, doar cu mâinile.
Ședințele lui erau spectaculoase: oameni așezați în jurul unei căzi mari cu bare de fier, muzică, lumină slabă, Mesmer trecând printre ei. Unii participanți leșinau, alții plângeau, alții spuneau că se simt mult mai bine. Parisul era fascinat.
Prima „probă oarbă” din istorie
În 1784, regele Franței a numit o comisie care să verifice teoria lui Mesmer. Printre membri erau Benjamin Franklin, savantul american, și Antoine Lavoisier, părintele chimiei moderne. Comisia a făcut ceva genial pentru vremea aceea: a legat ochii participanților.
Când oamenii credeau că sunt „magnetizați”, dar nu erau, simțeau efectele. Când erau „magnetizați” fără să știe, nu simțeau nimic. Concluzia comisiei: efectele veneau din imaginația și din așteptările oamenilor, nu dintr-un fluid magnetic.
A fost una dintre primele probe oarbe din istorie, o metodă pe care medicina o folosește și azi pentru a testa orice medicament nou. Și ne-a lăsat un cuvânt: „a mesmeriza”, adică a fascina pe cineva.
Secolul al XIX-lea: centuri „care rezolvă tot” și reclame mari
Secolul al XIX-lea a fost secolul electricității și al magnetismului. În 1820, danezul Hans Christian Ørsted observă că un fir prin care trece curent electric mișcă acul busolei. În 1831, englezul Michael Faraday descoperă că un magnet mișcat lângă un fir produce curent electric. Pe aceste descoperiri funcționează și azi toate centralele electrice și toate motoarele electrice din lume.
În același timp, ziarele erau pline de reclame pentru centuri, corsete și tălpi „electrice” sau „magnetice”, care promiteau să rezolve aproape orice. Promisiunile erau atât de mari încât, privite azi, par de-a dreptul amuzante. Multe dintre aceste produse nici nu aveau magneți adevărați înăuntru.
Lecția acestei perioade este una pe care o luăm foarte în serios: cu cât promisiunea este mai mare, cu atât merită verificată mai atent. De aceea noi îți spunem ce este sigur într-un produs (câți magneți are, din ce material, cât de puternici sunt) și îți spunem cinstit unde se termină ce știm sigur.
Secolul XX: magneții devin parte din viața de zi cu zi
În secolul XX, magneții ies din laboratoare și intră peste tot: în difuzoare, motoare, telefoane, frigidere. În anii 1950 apar magneții din ferită, ieftini și rezistenți. În anii 1980 apar magneții de neodim, de câteva ori mai puternici la aceeași mărime.
În a doua jumătate a secolului, brățările și produsele cu magneți purtate pe corp devin populare mai întâi în Japonia, apoi în toată lumea. Mulți oameni le poartă de atunci ca sprijin și pentru confort, iar cercetătorii au început să le studieze.
RMN: magnetul uriaș care se uită în corp
Cea mai importantă poveste a magneților în medicină este, fără îndoială, rezonanța magnetică, pe scurt RMN.
În anii 1970, mai mulți cercetători, printre care americanul Paul Lauterbur și englezul Peter Mansfield, au găsit o metodă prin care un câmp magnetic foarte puternic, împreună cu unde radio, poate face imagini detaliate ale interiorului corpului. Primele aparate au apărut în spitale la începutul anilor 1980. În 2003, Lauterbur și Mansfield au primit Premiul Nobel pentru Medicină.
Un aparat de RMN folosește un câmp magnetic de 15.000–30.000 de gauss, pe tot corpul, de zeci de mii de ori mai puternic decât câmpul Pământului. Totul se face sub supravegherea medicului, iar înainte de examinare ți se cere să scoți orice obiect metalic, inclusiv brățara magnetică.
Tot în spitale, medicii folosesc astăzi și alte aparate cu câmpuri magnetice puternice, de exemplu stimularea magnetică transcraniană, apărută la mijlocul anilor 1980. Și acestea se folosesc doar sub supraveghere medicală.
Ce ne învață trei mii de ani de istorie
Dacă privești toată povestea, vezi două fire care merg în paralel:
| Firul curiozității | Firul promisiunilor |
|---|---|
| Thales observă piatra care mișcă fierul | magnetitul pisat în unguente |
| chinezii fac busola | amuletele împotriva bolilor |
| Gilbert testează usturoiul | „magnetismul animal” al lui Mesmer |
| Faraday produce electricitate | centurile „care rezolvă tot” din ziare |
| RMN-ul face imagini ale corpului | promisiunile exagerate de pe internet |
Firul curiozității ne-a dat busola, electricitatea și RMN-ul. Firul promisiunilor ne-a dat, de cele mai multe ori, dezamăgiri. Diferența dintre ele a fost mereu una singură: verificarea.
Unde ne situăm noi
Produsele pe care le vindem, ca brățările magnetice sau centura pentru genunchi, au magneți reali, cu putere măsurată, și îți spunem exact câți și cât de puternici sunt. Mulți oameni le poartă ca sprijin, pe lângă tratamentul recomandat de medic. Susținătorii terapiei cu magneți spun că ajută circulația și dau o stare de confort. Studiile de până acum nu au confirmat clar acest efect, iar fiecare om simte diferit.
Nu îți facem promisiuni de felul celor din reclamele din secolul al XIX-lea. Îți spunem ce știm sigur și te lăsăm să simți singur restul. Credem că așa ar fi vrut și William Gilbert.
Pe scurt
- Magnetitul, piatra care atrage fierul, este cunoscut de aproape trei mii de ani, iar numele vine de la Magnesia, din Grecia antică.
- Chinezii au făcut din el busola, care a schimbat navigația și lumea.
- William Gilbert a arătat, în 1600, că Pământul este un magnet și că multe credințe despre magneți erau false.
- Comisia lui Franklin și Lavoisier a făcut, în 1784, una dintre primele probe oarbe din istorie.
- Cea mai mare reușită a magneților în medicină este RMN-ul, care face imagini ale corpului fără radiații.
Dacă te pasionează magneții și vrei să înțelegi și partea de fizică, citește și fizica magneților pe înțelesul tuturor. Atragem ideile tale și te ajutăm să le realizezi!
Produsul nu înlocuiește consultul și tratamentul medical. Dacă durerea persistă, mergi la medic.

